Jurnal de decondiţionare 

Uneori sunt luatã complet prin surprindere de modul în care viaţa – prin intermediul tranzitului – ne împinge să evoluăm, oferindu-ne în acelaşi timp resursele pentru a o face.

Vorbeam cu o prietenă care m-a sprijinit cu criza necesară pentru a lucra pe nişte teme comune venite mai din spate şi care parcă nu şi-au găsit deloc momentul să fie vindecate până acum şi ascultând ce spuneam amândouă: “pana acum nu s-a putut”, “nu mi s-a legat”, “n-am avut energie sa lucrez”…. într-un târziu imi pică şi mie fisa să arunc un ochi pe tranzit (ale carui teme sunt inca active si azi)

Presiunea de a conştientiză adevărul interior legat de acceptarea limitarilor pe care este firesc să le acceptăm în sensibilitatea noastră faţă de celălalt.

Avem o istorie mult prea lungă în spate, în care sacrificiul a fost glorificat într-un mod care a devenit distructiv pentru unicitatea şi identitatea noastră. Cu cât mai sensibili, cu cât mai dispuşi şi predispuşi la sacrificiu, cu atât mai buni şi mai loiali acelui ceva mai mare din care toţi năzuim să facem parte. Şi am fost încurajaţi să ne luptăm să depăşim orice limită în speranţa unei evoluţii transcendentale …

În această călãtorie a evoluţiei sensibilităţilor şi insensibilităţilor noastre care a ajuns să ne separe de noi şi de corpul nostru, am învăţat cã ceea ce este în afară noastră este mai important decât noi. De parcă unii dintre noi ar putea fi mai importanţi decât ceilalţi în planul totalităţii. În această încercare am ajuns să sacrificăm însăşi unicitatea, pe altarul unei false (şi nenecesare în mare măsură) loialităţi faţă de trib.

Există un pas mare pe care îl putem face când ne uitam la limitele pe care le avem în a-i sprijni pe ceilalti, la limitele loialităţilor noastre conştiente şi inconştiente şi modul în care ele pot crea lipiciul care încheagă o familie puternică, care trebuie să poată face faţă şi crizelor cu care ne întâlneşte viaţa. Şi atunci când suntem dispuşi să ne uităm la limitele noastre aşa cum sunt, la cât putem cu adevărat duce, la ce este corect pentru noi să ducem, s-ar putea să ne putem întoarce la adevărul nostru interior, acea raţionalizare care ne aduce aici şi acum, pe drumul vieţii noastre şi nu pe calea Crucii pe care o bătătorim unii dintre noi “creştineşte” de mii de ani.

Odată cu schimbarea epocilor din 2027, Ra  ne amintea că această posibilitate a cunoaşterii misterelor va fi mult redusă. Aceste tranzite care definesc Canalul conştientizării sunt cu atât mai preţioase şi ne pot restructura gândirea şi deschiderea spre ceea ce urmează: mutaţia, schimbarea şi să ne ofere şi resursele necesare pentru a lucra pe a ne perfecţiona forma pentru supravieţuire la nivel individual şi colectiv, care nu întâmplător este tema anului 2024 (găsiţi mai jos şi meditaţia Anului nou RAVE,de la inceputul Workshopului Radiant Alchemy  din data de 13.01.2024).