După ce am experimentat presiunea confuziei aduse de Poarta 64 şi ne-am uitat spre cer să găsim răspunsuri despre trecut, axa 47-22 ne aduce cu picioarele pe pământ, ne ancorează în lumesc şi ne presează să ne căutăm în buzunare.

Toate flash-urile din trecut, pun presiune să ne uităm în urmă, să dăm un sens lucrurilor, pentru că trebuie în final să ne confruntăm cu greutăţile. Tot fluxul mental de secvenţe disparate “De ce s-a uitat aşa? “ “De ce nu m-a salutat? E posibil să mă dea afară?” aşteaptă integrarea într-o imagine de ansamblu inteligibilă astfel încât să se producă o realizare mentală. Realizarea are nevoie de timp, reflecţie, este subiectivă şi nu poate fi controlată. Chiar dacă aceasta energie face parte din tranzit, nu înseamnă că ne este destinată tuturor.

Daca forţam realizarea,  vom desprinde un înţeles greşit al secvenţelor reamintite şi vom trece la acţiune, doar pentru a regreta, peste 6 zile, că nu am avut răbdare, ca nu am ascultat, că am ţinut să vorbim primii.

Veţi vedea în jurul vostru anxietate, alimentată de frica inutilităţii trecutului. Această frică mentală apare  atunci când nu înţelegem şi percepem acest lucru ca pe o vulnerabilitate a noastră sau ca pe un raport de forţe inegal (“din  cauza lor nimic n-are sens şi nu pot să mă lămuresc şi nu pot să clarific”)

Doar Strategia şi Autoritatea pot transforma tranzitul într-o posibilă oportunitate, iar acţiunea prematură ne poate aduce dizgraţia socială.

Poarta 22 este atributul ascultătorului şi este conduita cea mai potrivită pentru a ne oferi stabilitate în momente de oprimare, în momentele în care resimţim greutatea vieţii. Posibilitatea schimbării şi a mutaţiei vine din deschiderea către a asculta pentru a împuternici atenţia în celălalt.

Toată presiunea mentală va fi alimentată de energia în care ne trezim joi de dimineaţă, energia Porţii 57 activate de Lună, care se adaugă nodurilor din 34-20 (Canalul Carismei – a fi ocupat clipă de clipă), urmată din 12 septembrie de activarea aceleiaşi Porţi de Mercur. Frica de ceea ce se poate întâmpla, frica de ceea ce ne poate periclita supravieţuirea şi posibilitatea de a acţiona conştient clipă de clipă, va alimenta senzaţia de oprimare resimţită când nu găseşti sensul dificultăţilor întâlnite în viaţă. Conectarea cu prezentul, a accepta că fiecare proces de realizare apare la momentul potrivit, transformă frica de viitor în capacitatea de a „auzi” intuitiv ameninţările din mediu, de a fi alerţi, astfel încât să acţionăm pentru a ne garanta supravieţuirea atunci când este necesar.

Poarta 47 caută în ultimă instanţă să arate cu degetul spre vinovat. De-aici, până la acţiuni pripite, catastrofale, care pot să lase răni profunde, actiuni iniţiate doar pentru că ne este frică de ceea ce poate aduce ziua de mâine, nu mai este decât un pas sau … o decizie mentală.

Fii înţelept, şi navighează calm pe marea tranzitelor pentru că:

Străluceşti pe calea ta doar când alegi corect!